Noul Mesaj de la Dumnezeu

În întreaga lume, iubirea este ținută la cel mai înalt loc de cinste, ca un vârf al experienței umane. Se cântă despre iubire în cântece, se scrie despre ea în poezii. Este exaltată masiv în literatură. Este vehiculată în conversație normală. Oamenii pretind că sunt îndrăgostiți, că iubirea e maximul, că tot ce-ți trebuie pe pământ este iubire și totul va merge bine. Dar foarte puțini oameni înțeleg ce este iubirea cu adevărat. Și foarte puțini oameni au experimentat iubirea la un nivel mai adânc – dincolo de fascinație, dincolo de pasiune înflăcărată și de atașament. Puțini oameni au simțit puterea și curgerea reală a iubirii.

În plus, mulți oameni asociază anumite feluri de comportamente, convingeri și atitudini cu iubirea – delicatețea, pasivitatea sunt asociate cu iubirea. Pacea și armonia sunt asociate cu iubirea. Dar, în mod real, ce este această iubire mai profundă, nu o iubire care să fie doar o fixație, o pasiune înflăcărată sau un atașament, ci un fel mai profund de iubire care este eliberatoare, care emană dintr-un loc mai adânc înăuntrul individului?

Dincolo de ea, ce este iubirea lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu? Să fie pur și simplu o pasiune nebună, o fixație sau un atașament? Majoritatea oamenilor vor spune că nu, dar le este neclar ce înseamnă cu adevărat iubirea lui Dumnezeu și cum este această iubire exprimată și cum poate fi tradusă pe pământ într-un mod eficient.

Așa că astăzi Vom vorbi pe tema Iubirii, marea iubire care trăiește în interiorul fiecărui individ și marea iubire a lui Dumnezeu, care reprezintă suma întregii iubiri din univers și izvorul întregii iubiri reale de pretutindeni – în această lume și în Marea Comunitate a lumilor. Și Vom vorbi de lecțiile pe care le dă Noul Mesaj de la Dumnezeu pentru întreaga lume despre iubire, căci există un Mesaj Nou de la Dumnezeu pe pământ, iar iubirea face parte din Mesajul său.

Este necesar aici să începem prin a spune ce nu este iubirea. Iubirea nu e o fascinație. Iubirea nu e o fixație. Iubirea nu e un atașament. Iubirea nu e o romanță în care ești îndrăgostit nebunește sau absorbit de înfățișarea altcuiva sau de vreun aspect al personalității sale. Nu reprezintă idolatrie, unde idolizezi pe cineva, venerezi pe cineva – chiar o deitate, chiar un mesager, chiar și pe Dumnezeu. Căci acestea nu reprezintă o relație reală, o relație funcțională, o relație de voințe unite.

Iubirea nu e un comportament, o atitudine sau o manieră. Nu este o etichetă. Nu e o convenție. Iubirea se poate exprima pe sine în multe moduri diferite – delicat sau forțat. Iubirea poate părea sfioasă. Iubirea poate părea puternică. Iubirea te poate provoca. Iubirea te poate critica. Iubirea îți poate demasca iluziile, fanteziile și autoînșelarea. Nu la iubire se referă oamenii în mod real atunci când vorbesc despre iubire, aproape în nicio împrejurare.

Iubirea este o putere mai adâncă ce-i mișcă pe oameni să facă lucruri diferite de ideile lor, de convingerile lor și de sentimentul obligației. Iubirea este ceva ce trece dincolo de iubirea de care auzi în conversații. De fapt, e mai bine să demonstrezi iubire decât să vorbești despre ea, căci iubirea reală e demonstrată. Este ceea ce-i mișcă pe oameni să-și schimbe viețile, să-și reorienteze prioritățile, să se asocieze cu ceva mai adânc și mai profund în ei înșiși. Este ceva ce are puterea să primeze în fața ambiției umane, a egoismului uman, a plângerilor umane, în fața tuturor convingerilor, atitudinilor și ideologiilor religioase părtinitoare. Căci iubirea nu este legată de aceste lucruri. Nu este decât reținută, împiedicată sau ascunsă de aceste lucruri. Iubirea se mișcă din proprie inițiativă, fiind asociată cu Cunoașterea mai adâncă pe care Dumnezeu a pus-o în interiorul fiecărei persoane.

Căci vezi tu, te-ai născut cu două minți – o minte cu care să gândești și una cu care să cunoști. Mintea cu care gândești e rodul întregii tale condiționări sociale. Este rodul existenței în lume. Este o acumulare de idei, asocieri și tipare de gândire pe care le-ai învățat din ziua în care te-ai născut. O bună parte din această acumulare e folositoare, dar o parte din ea e riscantă și periculoasă pentru tine.

Firește, a trebuit să înveți cum să supraviețuiești în lume – cum să supraviețuiești fizic, cum să supraviețuiești pe plan social, cum să participi într-un mediu familial, în cadrul unei culturi sau poate în cadrul unei structuri religioase. A trebuit să înveți cum să-ți comunici ideile și sentimentele. A trebuit să înveți ceea ce societatea ți-a spus că trebuie să înveți. Așa cum Am spus, unele dintre aceste lucruri sunt folositoare și importante, iar unele din ele sunt riscante și nu sunt pentru binele tău.

Dar te-ai născut cu un cuget mai adânc, cugetul Cunoașterii. Acest cuget nu gândește așa cum gândește intelectul tău. El vede și știe. Nu reprezintă lucrurile la care se gândesc oamenii atunci când vorbesc despre mintea subconștientă. Subconștientul se asociază mai mult cu mintea ta lumească, sau intelectul. Acest cuget mai adânc nu se supune condiționării în lume. Nu e modelat sau condiționat de lume. Nu e amenințat sau intimidat de lume. Acest cuget mai adânc e numit Cunoaștere în Noul Mesaj pentru că este legat de experiența cunoașterii directe, de experiența afinității, de experiența adevăratei recunoașteri și de experiența adevăratei relații.

Iubirea reală emană din Cunoaștere. Este în esență expresia Cunoașterii. Atunci când Cunoașterea te mișcă să faci ceva–poate ceva ce nu ai plănuit niciodată să faci, ceva ce nu înțelegi, ceva ce-ți contrazice planurile, scopurile și ambițiile–asta exprimă iubire pentru că exprimi voința lui Dumnezeu, ce reprezintă dragostea lui Dumnezeu. Căci iubirea lui Dumnezeu nu e separată de Voința lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu gândește cum gândește intelectul tău–fericit într-o zi, trist în următoarea, fericit cu lucrul ăsta, furios pe lucrul ăla, crud și pedepsitor cu cei care fac greșeli sau care trăiesc în eroare. Acesta nu e Dumnezeu. Asta e mintea umană care proiectează o minte umană în Dumnezeu și care proiectează în Dumnezeu sentimente și plângeri umane. Toate sunt o proiecție a minții umane. Dar Dumnezeu se află dincolo de toate acestea. Iar iubirea și voința lui Dumnezeu se află dincolo de toate acestea.

Deci, dacă trăiești în mintea ta personală sau ceea ce ți-ai putea numi „mintea de suprafață”, toate noțiunile tale legate de Dumnezeu sunt asociate cu mintea ta personală. Crezi că Dumnezeu este doar o mega personalitate, un intelect gigantic enorm, însă un intelect care este supus fricii și anxietății, urii și învinuirii, judecării și pedepsirii, ideilor fixe, dreptății și ereziei. Acesta este un Dumnezeu despre care oamenii cred că gândește ca ei, acționează ca ei, se comportă ca ei.

Dar când te gândești la ce este Dumnezeu în mod real–Dumnezeul Marii Comunități, Dumnezeul tuturor formelor de viață inteligente din univers–fără îndoială că un Dumnezeu al universului, al Marii Comunități, nu poate fi condiționat de convingeri umane, atitudini umane, emoții umane, convenții sociale umane și de toate lucrurile mărunte care țin umanitatea într-o stare primitivă și nedezvoltată.

Dacă Dumnezeu este Dumnezeul Marii Comunități, atunci Dumnezeu este autorul nenumăratelor forme de viață inteligente și al nenumăratelor lumi în care viața inteligentă a evoluat. Dumnezeu e autorul evoluției. Dumnezeu e autorul și izvorul expansiunii universului. Dumnezeu este autorul tuturor adevărurilor științifice. Dumnezeu e creatorul nenumăratelor rase de ființe care nu arată ca voi, nu gândesc ca voi sau nu au sistemul vostru de valori. Dumnezeu este autorul naturii, care funcționează pe pământ și dincolo de el și în toate lumile din acest univers și dincolo–la toate nivelurile de manifestare. Acesta este un Dumnezeu atât de mare încât transcende toate ideile teologice, toate sistemele religioase de convingeri și toate organizațiile religioase.

Este mai bine să lași deoparte ideile tale despre Dumnezeu și să urmezi ceea ce Dumnezeu a pus înăuntrul tău să urmezi, să vezi ceea ce Dumnezeu a pus înăuntrul tău să vezi, să auzi ceea ce Dumnezeu a pus înăuntrul tău să auzi. Numai aici poți să-l experimentezi pe Dumnezeu și să-ți experimentezi relația cu Dumnezeu. Iar în final, dacă ai succes în urmarea puterii și prezenței Cunoașterii din sinea ta, vei descoperi Voința lui Dumnezeu pentru tine în această viață, în această lume, în acest moment.

Din cauza faptului că nu poți să-l înțelegi pe Dumnezeu, înseamnă că nu poți să înțelegi Voința lui Dumnezeu. Înseamnă, de asemenea, că nu poți înțelege iubirea lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu. Dar poți experimenta aceste lucruri pentru că Dumnezeu ți-a oferit un cuget mai adânc, mai înalt, cugetul Cunoașterii. Poți specula, poți teoretiza, poți să-ți stabilești sisteme complicate de gândire, construcții mentale complicate. Dar dacă nu poți experimenta mișcarea Cunoașterii în viața ta și înțelepciunea Cunoașterii în viața ta, ce te sfătuiește tot timpul–sfaturi pe care nu le poți auzi, sfaturi la care nu răspunzi pentru că atenția ta e fixată pe suprafață, pe intelectul tău și pe propria-ți percepție a lumii–dacă nu poți să simți această mișcare mai adâncă, Dumnezeu ți-e străin. Dumnezeu e doar o idee pe care fie o accepți, fie o lași la o parte.

Dumnezeu a pus o expresie a voinței și a iubirii lui Dumnezeu înăuntrul tău, în adâncimile forului tău interior, în adâncime dedesubtul intelectului, o voință și iubire pe care nu o poți controla și pe care nu o poți domina. Nu o poți folosi ca să obții averi, putere sau influență. Nu poți decât să i te supui. Nu poți decât s-o urmezi, să înveți de la ea și să duci la bun sfârșit ce îți dă de făcut pentru a-ți re-stabili viața, pentru a-ți reface mintea, pentru a-ți reface sănătatea, pentru a-ți refocaliza viața și pentru a-ți re-stabili o serie mai mare de priorități, iar cu acestea, o oportunitate mai mare pentru a avea relații cu alții.

Aceasta este marea iubire care depășește cu mult și este atât de diferită de iubirea de care auzi în conversații. Oamenii spun, „Iubesc asta. Îl iubesc. O iubesc. Iubesc mâncarea asta. Iubesc locul ăsta. Iubesc rochia ta. Iubesc natura. Iubesc pădurile. Iubesc oceanul.”

Iubirea reală e dincolo de toate acestea–iubirea reală care te mișcă să-ți oferi viața, care îți reorientează viața, care îți spune că ești în eroare, care te confruntă cu faptul că viața ta a fost risipită și tu încerci să o duci într-o direcție care nu-i reprezintă adevărata direcție. Asta înseamnă iubire–iubirea care te tot orientează către menirea ta mai înaltă pentru care ai venit pe pământ indiferent de planurile și obiectivele tale, iubirea care nu se schimbă, iubirea care nu se adaptează la dorințele tale. Iată iubirea! Uneori, te confruntă și te provoacă și simți că pur și simplu e prea mult. Iar alteori, te consolează și te reasigură, iar tu o întâmpini și ești așa de bucuros că există și că este adevărată.

Iată Marea Iubire–dragostea lui Dumnezeu care a fost pusă în tine, în Cunoașterea dinăuntrul tău, în cugetul mai adânc dinăuntrul tău. Acest cuget mai adânc este aici în misiune. Este aici cu un scop, căci ai venit pe pământ în misiune, cu un scop, să faci anumite lucruri cu anumiți oameni. Cunoașterea dinăuntrul tău încearcă să te ducă acolo, să te îndrepte în direcția potrivită ca să-ți reușești randevu-ul cu anumiți indivizi și să găsești împrejurările și mediul în care scopul tău mai înalt se poate ivi și poate fi activat. În vreme ce oamenii își fac planuri amănunțite și-și întăresc ceea ce fac și ceea ce cred, Cunoașterea dinăuntrul lor încearcă să îi ducă undeva.

Așadar, să nu crezi niciodată că oamenii sunt mereu în locul potrivit, făcând ce ar trebui să facă. Nu e adevărat. Asta-i doar o scuză. Este ceea ce oamenii spun pentru a face lucrurile să pară potrivite, pentru a face lucrurile să pară în regulă, când de fapt, viața lor este consumată într-un rol nepotrivit. Ei nu sunt unde trebuie să fie. Funcționează la un nivel care nu le reprezintă scopul mai înalt pentru care au venit aici. Sau sunt limitați de sărăcie sau de persecuție politică, fiind blocați și neputând să găsească altă cale.

Dar iubirea lui Dumnezeu încă să află înăuntrul lor. Nu va renunța niciodată. Nu se aseamănă cu intelectul tău, în dorințele lui oscilante, în convingerile lui schimbătoare, în confuzia lui, în ideile lui radicale și în fundamentalismul lui. Singurul lucru cu adevărat fundamental înăuntrul tău este Cunoașterea pentru că e singurul lucru permanent înăuntrul tău. Cunoașterea nu este limitată de ideologie religioasă sau de pasiuni naționaliste. Nu poate fi folosită ca o armă. Nu poate fi folosită pentru a-i asupri pe alții. Nu poate fi folosită pentru a dezbina și cuceri. Cunoașterea nu poate fi decât urmată. Nu poate fi folosită.

Mintea trebuie să servească Spiritul. Nu e invers. Oamenii vor ca Dumnezeu să facă lucruri pentru ei, ca și cum Dumnezeu ar fi servitorul lor. Oamenii vor ca Dumnezeu să-i protejeze de primejdii sau de catastrofe. Vor ca Dumnezeu să furnizeze ceea ce își doresc pentru ei înșiși, ca și cum Dumnezeu ar fi un fel de servitor. Aici este locul în care mintea vrea ca Spiritul să servească mintea. Intelectul vrea ca Dumnezeu să servească și să întărească intelectul. Acest lucru este complet de-a-ndoaselea. Acest lucru e anapoda. Căci într-adevăr, corpul tău e menit să servească mintea, iar mintea ta e menită să servească Spiritul sau Cunoașterea, iar Cunoașterea este aici să-L servească pe Dumnezeu. Iată adevărata ierarhie a Ființei tale. Aceasta este singura rânduială în care integritatea ta poate fi experimentată și întemeiată, unde poți găsi uniune în sinea ta.

În cele din urmă, toate îl servesc pe Dumnezeu aici pentru că dacă corpul servește mintea, iar mintea servește Spiritul și Spiritul îl servește pe Dumnezeu, toate îl servesc pe Dumnezeu. Dar pentru a dobândi această integritate, pentru a dobândi această armonie interioară, această uniune a tuturor aspectelor tale, e necesară o mare pregătire – o pregătire pe care nu ți-o poți inventa, o pregătire care nu e vreun fel de abordare eclectică unde iei ce îți place din tradiția aceasta și ce îți place din tradiția aceea și le peticești într-un fel laolaltă, pe baza preferințelor tale. Acest lucru înseamnă pur și simplu folosirea Spiritului pentru a întări mintea. E incorect de la început până la sfârșit.

Cunoașterea te va duce undeva unde nu ai putea să te duci singur. Cunoașterea te va duce dincolo de fricile tale și de preferințele tale pentru că toate preferințele sunt bazate pe frică – frica de a nu avea, frica de a greși, frica de a pierde, frica de moarte.

In această lume, s-au realizat multe lucruri în religie și în spiritualitate. Dacă ai putea să înțelegi evoluția vieții în alte lumi, ai vedea cât de multe a reușit omenirea, în ciuda numeroaselor sale erori. Ai vedea că religia în această lume a ajuns de fapt foarte departe. Ai vedea că alte rase mai avansate tehnologic [din univers] și-au pierdut toate religiile și toată înțelegerea lor în ceea ce privește spiritualitatea. Au devenit mult mai mecanice, mult mai rigide–bazate pe idei, bazate pe știința lor, bazate pe dictatele lor politice și pe structura lor socială.

Să nu crezi că religia în această lume e o mare greșeală. Este de fapt singurul lucru pe care umanitatea îl are de oferit Marii Comunități în acest punct. Ce s-a reușit în ceea ce privește libertatea personală și conștiența spirituală e de fapt foarte bine în lumina poziției voastre din univers ca un întreg. Aceasta este o înțelegere importantă pentru că viitorul umanității va fi în Marea Comunitate, iar dacă veți rămâne sau nu o rasă liberă și autodeterminată va fi hotărât de interacțiunile voastre cu Marea Comunitate.

Ce este iubirea? Iubirea este mișcarea Cunoașterii. Sau spus în alte cuvinte, iubirea e Voința lui Dumnezeu exprimându-se prin tine. În acest sens, iubirea este asociată cu inspirația, unde mintea se îmbină cu Spiritul, unde mintea îi cedează Spiritului, unde mintea este direcționată de Spirit. Uneori asta se întâmplă în mod spontan. Uneori asta se întâmplă într-o perioadă în care ești extrem de dezamăgit, și auzi în sinea ta ceva care aduce speranță când te simți lipsit de speranță.

Dar pentru a căpăta acces la Cunoaștere și pentru a face Pașii către Cunoaștere, este necesară o abordare foarte concentrată. Această abordare trebuie să fie oferită de Dumnezeu pentru că numai Dumnezeu știe cum îți poți reconecta gândirea [mintea] la cugetul mai adânc al Cunoașterii dinăuntrul tău.

Sunt multe de făcut și de luat în considerare pentru intelectul tău, și nici măcar marile lui abilități nu au fost într-adevăr cultivate în totalitate în oameni. Dar în această privință, trebuie să primești grația lui Dumnezeu, care este iubirea lui Dumnezeu. Viața ta este pierdută. Nu știi cine ești sau ce faci și în sfârșit ajungi într-un punct de dezamăgire în care realizezi că asta e de fapt condiția ta și a fost condiția ta tot timpul, iar Dumnezeu îți trimite Pașii către Cunoaștere. Ți-ai putea dori ca Dumnezeu să-ți dea o slujbă nouă, o relație nouă, un corp mai frumos sau să te scape de dificultățile tale. Asta este ceea ce își doresc oamenii ca Dumnezeu să facă pentru ei.

Dumnezeu le trimite oamenilor ceea ce îi poate salva, nu ce vor ei. Ce vor ei nu va face decât să le perpetueze condiția și separarea și nu va face decât să îi împiedice să dobândească oportunitatea de a căpăta acces la Cunoaștere. Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu oferă ceea ce e necesar pentru izbăvire.

Numai în momentul în care îți dai seama că obținând mai mult din ceea ce vrei nu va face vreo diferență, te vei întoarce la Cunoaștere. Numai în momentul în care planurile tale pentru împlinire personală se dovedesc a fi slabe, failibile și lipsite de împlinire, te vei întoarce la Cunoaștere. În acest caz, dezamăgirea profundă este extrem de importantă și reprezintă o mare oportunitate pentru tine. Dar dezamăgirea extremă este ceea ce toți oamenii vor să evite, așa că tot încearcă să plănuiască și să pună lucruri la cale și să își concentreze viața pentru a obține ceea ce vor. Încurcătura lor doar se adâncește. Cunoașterea vorbește cu ei tot timpul, dar ei nu pot auzi. Nu sunt deschiși la acest lucru. Vor ceea ce vor. Sunt conduși de frică și preferințe. Iar astfel, iubirea le e necunoscută.

Iubirea este ceea ce le oferă ce-și doresc. Iubirea este ceea ce arată bine. Iubirea înseamnă ceea ce e bine pentru moment. Iar în consecință, noțiunea oamenilor despre iubire devine o sursă a adicțiilor lor. Iubirea devine un fel de adicție. Trebuie să ai această persoană. Trebuie să trăiești în acest loc. Trebuie să ai această mâncare. Trebuie să ai această plăcere. Trebuie să ai acest drog.

Iubirea lui Dumnezeu este mișcarea Cunoașterii înăuntrul tău, căci această mișcare te mișcă într-o direcție [orientată către] izbăvirea ta și împlinirea ta pe pământ. Pentru a găsi această izbăvire și împlinire, trebuie să fii eliberat de acele relații și acele obligații care te țin încuiat în viața ta. Izbăvirea nu e ceva ce pur și simplu adaugi în viața ta sau doar un alt lucru pe care îl administrezi în viața ta. Nu e pur și simplu o adăugare. Este viața ta.

Toate lucrurile pe care Cunoașterea te mișcă să le faci, fie că te îndeamnă să eviți ceva sau te îndeamnă către ceva, sunt toate îndreptate către izbăvirea ta. Izbăvirea ta înseamnă că ți-ai conectat mintea gânditoare cu Cunoașterea. Iată izbăvirea. Iată începutul speranței reale pentru tine.

Nu ești izbăvit față de Dumnezeu. Nu ai fost niciodată separat de Dumnezeu. Dumnezeu nu este furios pe tine. Tu însuți te-ai pus în exil. Ai intrat într-o realitate în care Dumnezeu nu e cunoscut, în care Dumnezeu este uitat, unde Dumnezeu este legat de idolatrie, convingeri și ritualuri. Ceea ce te izbăvește este să faci Pașii către Cunoaștere, conectând mintea cu Spiritul, mintea ta gânditoare cu puterea reală a Cunoașterii dinăuntrul tău–nu convingerile tale despre Spirit sau spiritualitate sau religie, ci cu realitatea.

Multi oameni nu pot face diferența dintre convingerile lor și realitate. Ei cred că convingerile lor sunt realitatea. „Ceea ce cred este ce e real”, spun ei. „Ceea ce cred este adevărul”, spun ei. „Ceea ce cred este voința lui Dumnezeu”, spun ei. Și totuși cu cât sunt mai hotărâți, cu atât mai mult se demonstrează că ei încă nu sunt conectați la Cunoaștere. Nu au fost izbăviți încă.

Intelectul trebuie să cedeze la ceea ce Dumnezeu a pus înăuntrul tău. Ceea ce a pus Dumnezeu înăuntrul tău este voința și planul lui Dumnezeu pentru viața ta, care e conectat la voința și planul lui Dumnezeu pentru toate formele de viață–în această lume, dincolo de această lume și în întreaga Marea Comunitate a lumilor din universul în care trăiești. [Acest plan este] atât de mare! Când vezi cât de mare este, realizezi că gândurile tale nu vor putea niciodată să-l cuprindă sau să-l definească.

Cunoașterea din interiorul tău e pe deplin uniformă. Se află în armonie deplină cu Cunoașterea din interiorul tuturor celorlalți. Iar de aceea este marele pacificator în lume. Orice pace reală care a fost cultivată și întemeiată a venit de la Cunoaștere. Altminteri, acordurile de pace sunt aranjamente economice sau politice pentru a limita războiul și conflictul. Nu s-a stabilit nicio pace în mod real. Pacea e rezultatul actelor de recunoaștere și legătură reciprocă dintre oameni, nu doar negocierea vreunei granițe, nu doar uitându-se unii la alții de la distanță, ci învățând să se recunoască și să comunice și să rezoneze între ei.

Odată cu creșterea populației lumii cum e în prezent, aveți o mare oportunitate să întemeiați unitatea umană, o mare necesitate să întemeiați unitatea umană. Trăind într-o lume cu resurse în diminuare, această populație tot mai numeroasă va trebui să se unească pentru propria-i supraviețuire. Însăși condiția de sărăcie pe care o creați crează marele impuls pentru unitatea umană. Toate aceste lucruri reprezintă lucrarea Cunoașterii.

Dumnezeu nu voiește ca umanitatea să aibă o lume suprapopulată, o lume cu resurse în diminuare. Dar Cunoașterea va continua să miște oamenii către izbăvirea lor indiferent de împrejurări. Chiar și dacă vă creați un scenariu de coșmar pe pământ, Cunoașterea dinăuntrul tău și dinăuntrul altora vă va mișca spre izbăvire.

Dumnezeu, așadar, nu este autorul a ceea ce gândești și faci. Dumnezeu este autorul izbăvirii tale. Dumnezeu este izvorul scopului mai înalt care v-a adus pe tine și pe toate celelalte persoane pe pământ. Oricine își poate recupera memoria străveche va experimenta puterea și autoritatea lui Dumnezeu. Oricine care poate face Pașii către Cunoaștere pentru a aduce Cunoașterea în conștiența sa va experimenta iubirea lui Dumnezeu.

Iubirea este ca aerul pe care îl respiri. Îl consideri un lucru firesc. Nu te gândești niciodată la el. Dar ai nevoie de el în fiecare moment. Iubirea este aici. Poți s-o experimentezi? Cunoașterea este în interiorul tău. E tăcută. De asemenea, îți dă sfaturi. O poți simți? O poți auzi? Ești dispus să te duci la ea cu mâinile deschise, fără cereri, fără convingeri, doar să te duci la ea? „Mă duc la Dumnezeu.” Te duci la Dumnezeu. „Care este voința lui Dumnezeu pentru mine? Ce trebuie să fac în această situație? Să fiu cu această persoană? Da sau nu? Să merg în acest loc? Da sau nu? Să mă implic în această activitate? Da sau nu?”

Totul e simplu. Niciun târg. Niciun compromis. „Ei bine, voi face puțin din asta, dacă Dumnezeu oferă puțin din aia. Voi face un târg cu Dumnezeu.” Niciun târg. Fie ești deschis la îndrumare, fie nu ești. Fie ești dispus să pui la îndoială ce vrei pentru tine, fie nu ești. Asta nu înseamnă că I te predai lui Dumnezeu. Acel lucru se întâmplă poate mult mai târziu. Asta e doar puțină deschidere, puțină bunăvoință, un început. Trebuie să începi ca un începător. Nu poți pur și simplu să sari într-o stare matură în relația ta cu Dumnezeu. Trebuie să faci pașii. Dumnezeu furnizează pașii.

Iubirea este mișcarea Cunoașterii dinăuntrul tău. Cunoașterea este marea inteligență pe care Dumnezeu a pus-o înăuntrul tău, să te îndrume, să te protejeze și să te ducă la descoperirea scopului tău mai înalt în această lume în acest moment. Orice altceva ce se prezintă pe sine ca fiind iubire e doar o paradă. Nu are devotament în ea. Nu are înțelepciune în ea. E lipsită de esență. Viața nu o va sprijini.

De aceea oamenii se îndrăgostesc, încep o relație, iar apoi află pe parcursul relației dacă chiar pot fi în relație, ceea ce adesea ei nu pot. Deci unde e iubirea? Care este iubirea aici? Doar o fascinație inițială? Un atașament față de ceva despre care crezi că te va salva sau că te va face ceea ce vrei să fii?

Oamenii îmbătrânesc. Își pierd frumusețea. Își pierd șarmul. Viața te confruntă cu dificultăți și cu necesități. Trebuie să produci. Trebuie să muncești. Trebuie să înfrunți adversitate. Ce s-a întâmplat cu iubirea aceea din urmă de la început care era așa extatică și minunată? Apoi ce se gândesc oamenii că era iubire devine un fel de aranjament pentru supraviețuire sau conveniență.

Există o iubire mai înaltă. Există Marea Iubire, iubirea pe care Dumnezeu a pus-o înăuntrul tău, înăuntrul fiecărei persoane, așteptând să fie descoperită, așteptând să fie exprimată și experimentată. Această iubire nu are doar o singură înfățișare. Nu este asociată cu un anumit fel de comportament sau etichetă. Nu este o convenție socială. Această iubire te va îndepărta de pericol. Această iubire îți va provoca gândirea și atitudinile. Această iubire îți va arăta că viața ta se îndreaptă spre nicăieri. Această iubire te va mișca să mergi într-o direcție când tu vrei să mergi în alta. Această iubire te va reține. Această iubire te va redirecționa. Aceasta este o Iubire Mare. Iată iubirea reală!

Chiar dacă ești de unul singur în viață, dacă poți simți mișcarea Cunoașterii, vei simți iubirea lui Dumnezeu. Nu o vei înțelege. Nu vei fi sigur unde te duce. Nu vei fi sigur ce înseamnă. Dar dacă o poți urma, o vei experimenta. Și pas cu pas, treptat îți va mișca viața într-o poziție diferită și va deschide o oportunitate mai mare pentru tine.

Aici trebuie să practici răbdare și stăpânire de sine. Trebuie să-ți suspenzi judecata și să-ți amâni nevoia de concluzii pentru că trebuie să primești de la Dumnezeu. Înainte să oferi ce ți-a dat Dumnezeu să oferi, trebuie să primești de la Dumnezeu. Trebuie să-l lași pe Dumnezeu să-ți izbăvească viața.

Unele persoane cred că izbăvirea înseamnă doar asumarea unui sistem de convingeri: „Sunt salvat pentru că acum eu cred!” Dar asta nu înseamnă izbăvire. Convingerile sunt slabe și failibile. Trebuie să fie întărite constant. Nu au puterea Cunoașterii. Sunt o invenție umană. Va trebui să ai încredere în Cunoașterea dinăuntrul tău, dar până și aici îți dai seama că Cunoașterea este mai mare decât înțelegerea ta. Unde te duce Cunoașterea e dincolo de conștiența ta actuală. Dacă poți urma, poți găsi. Dacă poți găsi, poți împlini. Dacă poți împlini, poți exprima.

Iată Marea Iubire. Iar nevoia pentru această Iubire Mare este imensă. Privește la lumea din jurul tău. Atât de mulți oameni. Atât de multă dificultate. Atât de multe primejdii, cu primejdii mai mari amenințând la orizont. Unde este Marea Iubire? În viața ta, cu toate aglomerările și activitățile tale, preocupările și îngrijorările tale, plângerile tale, fixațiile tale, unde este Marea Iubire? Marea Iubire care te agită și te mișcă și te conectează? Iată ceea ce trebuie să primești, [iată] iubirea lui Dumnezeu, ce reprezintă mișcarea Cunoașterii. Așa te va izbăvi Dumnezeu. Tu ai tot încercat să te izbăvești singur, dar așa te va izbăvi Dumnezeu.

Ia tot ce faci în viață, și întreabă-te, „În mod fundamental, asta e ceea ce trebuie să fac cu adevărat?” Fiecare relație, „Mă ajută această relație? Este importantă pentru mine acum?” Totul! Și vei avea o senzație mai adâncă în aceste privințe venind de la Cunoaștere, din adâncimile forului tău interior. Poate va fi un sentiment. Poate va fi o imagine. Poate că răspunsul va veni peste o săptămână. Trebuie să continui să întrebi și să asculți.

Tu îi ceri Marii Iubiri să te izbăvească, să te reunească și să te pună într-o poziție în care darurile tale mai mari pot fi realizate și oferite lumii. Asta necesită să fii în anumite împrejurări, asociat cu anumite persoane, în anumite medii. Dacă nu ești în mediul potrivit cu persoanele potrivite, descoperirea nu va avea loc. Unde ești din punct de vedere fizic e foarte important în această privință. Cu cine ești este foarte important în această privință.

Dacă realizarea ta se va întâmpla într-un anume oraș cu privire la anumite persoane de acolo și tu nu ești în acel oraș, cum va avea loc descoperirea? Chiar dacă ești în locul potrivit, cum ai de gând să găsești persoanele potrivite? Nu poți să-ți dai seama de aceste lucruri. Sunt prea mari pentru intelect. Numai Cunoașterea te poate duce acolo. Cunoașterea poate aduna laolaltă două persoane din colțuri diferite ale lumii cu un scop mai înalt. Iată puterea Marii Iubiri. Iar Marea Iubire este ceea ce lumea are nevoie acum.