Randevuurile Sacre

Îți este destinat să întâlnești anumite persoane în viață. Ai un randevu cu ei. Ei vor fi îndrumați să te întâlnească așa cum tu ești îndrumat să îi întâlnești pe ei. Aceste relații nu sunt în mod real bazate pe experiența lumească trecută, dar sunt o parte a unui Plan care a fost stabilit înainte ca tu să vii în lume, un Plan care a fost creat să facă posibil pentru tine să descoperi un scop mai înalt în viața ta. Dumnezeu știe ca nu poți recunoaște și săvârși acest scop de unul singur, căci este remarcabil și distinct de orice altceva în lume. Va sfida definiția și comparația, căci el este ghidat de o Putere Mai Mare și o înțelepciune mai mare.

Dar tu nu poți găsi acest scop pe cont propriu. Poți doar pregăti o cale pentru el. Tu poți doar să-ți pregătești mintea și circumstanțele tale pentru ca acest scop mai mare să apară. Pe măsură ce începe să apară, va schimba felul în care te vezi pe tine însuți și lumea din jurul tău.

Relațiile sunt mijloacele, dar ele sunt de asemenea și recompensa. Căci, realmente, nimic nu poate fi făcut de unul singur în lume. Chiar dacă lucrezi singur și trăiești singur în izolare, indiferent de ce ai putea crea este tot un proces colectiv. Este procesul de a-ți uni mintea cu alte minți – în acest caz, minți care sunt dincolo de raza vizibilă – pentru a produce ceva de o mai mare însemnătate și semnificație.

Asta este ceea ce urmărește atletul în dobândirea unei abilități și forțe mai mari. Asta este ceea ce urmărește muzicianul în a-i permite procesului creativ să curgă prin el. Asta este ceea ce toată lumea urmărește în căutarea lor pentru sens în lume, o căutare care, în mod real, poate fi împlinită doar de scopul mai mare care i-a trimis aici de la bun început.

Tu nu poți iniția nici măcar pregătirea numai pentru scopul tău mai mare, căci vei avea nevoie de alții care pot sprijini acest lucru și care pot recunoaște valoarea sa în tine. Acestea sunt relații unice. Ele nu sunt stabilite pentru conveniență. Ele nu sunt stabilite să-ți împlinească ambițiile tale sau fanteziile tale. Ele au un rol mai mare de jucat, un rol care este esențial ca tu să găsești forța pentru a onora ceea ce cunoști cel mai profund. Îți furnizează relații atât de natură temporară cât și de natură permanentă.

Aici relațiile temporare sunt ca indicatoarele, arătând calea, aducându-ți aminte că tu ai o responsabilitate mai mare în viață. Aici persoane vin temporar în viața ta pentru a stimula Cunoașterea înăuntrul tău, sau să furnizeze un fragment esențial de înțelepciune de care tu ai nevoie pentru a continua. Poți avea multe dintre aceste relații de-a lungul timpului, și fiecare va juca un rol în a te ajuta să-ți discerni calea și pentru a găsi forța de a călători în acea direcție, care este o potecă ce se abate de la ceea ce fac toți ceilalți.

Apoi vei avea relații care sunt mai permanente, mai ales pe măsură ce avansezi și dobândești o mai mare claritate și forță, și poți să te eliberezi de angajamentele și obligațiile anterioare și pe măsură ce poți recunoaște propriile tale fantezii și dispoziția ta în relații.

Aici tu începi să te apropii de puncte de randevu cu persoane care vor juca un rol chiar mai mare în viața ta, dar numai pentru că aveți un destin împreună nu înseamnă că vă veți găsi unul pe altul. Căci sunt multe lucruri în viață care te pot reține. Sunt multe hazarduri care te pot împiedica să-ți reușești randevuurile. Sunt multe decizii care îți pot întoarce viața într-o direcție diferită.

Așa că ai putea ajunge în final în punctul de randevu și ai afla că sunt alții care nu au ajuns. Ei și-au cedat viața undeva în urmă, și în unele cazuri, ei chiar și-au pierdut viața. Asta e o problemă reală, vezi tu, pentru că ei dețin o parte din misiune, misiunea din care tu faci parte. Și dacă îndeajuns de mulți dintre ei nu ajung, (acest lucru) îți va pune misiunea în pericol.

Aici tot ce poți face este să-ți realizezi rolul cât mai complet posibil și să te rogi pentru aceia pe care îți este destinat să-i întâlnești – sau chiar pentru aceia care nu sunt pregătiți să-și realizeze rolurile – să urmeze puterea Cunoașterii dinăuntrul lor, înteligența mai adâncă pe care Dumnezeu a pus-o înăuntrul lor să-i îndrume, să-i protejeze și să-i ducă la acest randevu sacru.

Oamenii se gândesc despre scopul lor mai mare ca la ceva pe care ei îl vor crea pentru ei înșiși, care va satisface ceea ce ei gândesc că-i va face fericiți și ceea ce ei cred că-i va împlini. Dar făra Cunoaștere ca ghid și sfetnic al tău, aceste estimări vor fi incorecte și în majoritatea cazurilor îți vor duce viața într-o direcție foarte diferită, departe de unde ai nevoie să mergi și departe de randevuurile sacre care îți sunt menite să le ai cu aceia care sunt aici să împărtășească scopul tău mai mare cu tine.

Atât de des oamenii se căsătoresc și își cedează viața înainte ca ei să știe ce fac, înainte să aibă vreun sentiment real că ei au o direcție mai mare și o cale mai mare de urmat. Și pe măsură ce randevuul lor se apropie, ei devin tot mai mult agitați și anxioși și inconfortabili, simțind că se află undeva în altă parte locul în care ei au nevoie să fie care este diferit de unde se află ei.

Dacă nu urmezi drumul tău real în viață, vei fi mereu inconfortabil, și această agitație și incertitudine te va bântui pentru că în inima ta tu știi că nu mergi unde trebuie să mergi, tu nu faci ce ai nevoie să faci, și viața ta nu se mișcă unde are nevoie să se miște. Aici nicio cantitate de plăcere sau distragere sau terapie nu poate atenua acest disconfort, căci este un semn că viața ta are un destin și că tu trebuie să urmezi acest destin. Angajamentul tău pentru asta trebuie să fie mai mare decât iubirea sau banii. Trebuie să fie mai mare decât dorința pentru bogăție și securitate, chiar și decât succesul așa cum îl definește lumea.

Toata lumea este chemată, dar puțini răspund. Dacă nu răspunzi, în cele din urmă pur și simplu vei deveni pierdut în lume, și bogat sau sărac viața ta va avea o calitate disperată – un sentiment de eșec, o frustrare adâncă și constantă. Dacă ratezi prea multe semne și semnale, dacă pui la îndoială ceea ce începe să răsară în tine, într-un final te vei simți pur și simplu pierdut, și chiar și bogăția ta va fi un fel de tragedie pentru tine. Ceea ce ar fi trebuit să-ți cumpere fericirea, mulțumirea și libertatea nu poate furniza niciunul din aceste lucruri.

Dincolo de nevoile corpului și de nevoile intelectului, există nevoia sufletului. Nevoia sufletului poate fi împlinită numai ducând la bun sfârșit scopul tău mai mare în viață și realizându-ți randevuurile cu acei indivizi care împărtășesc acest scop și care vor juca un rol în descoperirea și expresia sa.

Nu există nicio garanție că toată lumea va ajunge. Și este un miracol pentru aceia care într-adevăr ajung pentru că ei au trebuit să urmeze ceva inexplicabil să-și găsească drumul până acolo. Ei au trebuit să-și învingă îndoiala lor de sine și persuasiunile altora ca să realizeze acest randevu sacru. Ei au trebuit să aibă încredere în ceva ce poate nimeni altcineva în viața lor nu a avut încredere sau nu a valorizat. Ei au trebuit să-și ofere sprijinul propriei lor integrități și propriului lor sentiment de ceea ce este într-adevăr drept și corect pentru ei.

Lumea urmărește mereu să te convingă să vrei ceva, să ai nevoie de ceva și să fii ceva ce nu reprezintă natura ta mai profundă. Această influență distorsionantă afectează pe toată lumea în măsuri variate. Chiar și persoanele care se revoltă împotriva valorilor culturii lor sunt încă guvernate de aceste valori. Așa că doar fiind un rebel nu este îndeajuns, căci până când descoperi o direcție mai mare și o voce mai adâncă în interiorul tău, ești încă controlat de condiționarea ta socială, fie că o accepți sau fie că o respingi. Nu există nicio libertate aici.

Aici tu intri în sălbăticie. Părăsești drumul bine bătătorit pe care toată lumea călătorește, și te îmbarci într-un curs diferit și mai misterios în viața ta. Acesta este drumul pe care toți marii sfinți și contribuitori pentru omenire au trebuit să-l călătorească, și ei au trebuit să călătorească fără aprobarea generală a familiei și prietenilor lor. Ei au trebuit să călătorească fără un consens al aprobării din partea lumii din jurul lor. Ei au trebuit să călătorească fără ostilitate, fără a-i condamna pe alții și fără a respinge lumea întreagă. Căci este această lume pe care va trebui să o servești în viitor, așa că dacă o respingi orbește, atunci tu nu vei fi într-o poziție pentru a o servi din toată inima.

Randevu este ceea ce toată lumea caută inconștient în dorința lor pentru companie, pentru iubire și pentru relație. Aici nevoile minții, multe din care nu sunt într-adevăr autentice în primul rând, concurează și obscurează nevoia mai adâncă a sufletului. Oamenii nu realizează că nevoia în sine este veritabilă și autentică. La un nivel mai adânc, este fundamentală pentru succesul tău și pentru valoarea vieții tale și a împlinirii tale aici.

Dar oamenii sunt nerăbdători. Ei vor companie acum. Ei vor împlinire sexuală acum. Ei vor să împlinească așteptările societății având familii acum. Nu sunt dispuși să aștepte. Ei se tem că dacă așteaptă, atunci randevuurile lor nu se vor întâmpla niciodată. Așa că oamenii acționează prematur. Ei se căsătoresc înainte să fie pregătiți. Ei fac copii înainte să fie pregătiți. Ei iși încredințează viețile carierelor înainte să fie pregătiți. Timpul pe care îl au mai devreme în viață pentru a explora și pentru a experimenta curentul mai adânc al vieții lor este deseori pierdut pe alte ocupații, acoperit de alte ambiții sau scurtat cu totul de cererile și așteptările altora, și de propria lor nerăbdare.

Aici indivizi care au o contribuție măreață de făcut în lume sfârșesc trăind vieți care sunt mult prea insuficiente pentru natura lor reală. Și, desigur, justificările sunt peste tot, și raționalizarea este peste tot. Dar când oamenii își asumă vieți care nu reprezintă natura și scopul lor real, ei vor fi mereu frustrați acolo. Dacă ei nu încep călătoria lor către Cunoaștere, ei vor deveni din ce în ce mai aberanți în comportamentul lor și chiar auto-distructivi, în cazuri extreme. Și partenerii lor nu vor înțelege comportamentul lor sau natura nemulțumirii lor.

Așa că oamenii încearcă să compenseze asta cu hobby-uri, sporturi și comportamente foarte obsesive. Sau încep să consume droguri și alcool, încercând să pareze sentimentul care crește în timp că ei chiar nu sunt unde au nevoie să fie, făcând ce au nevoie să facă. Ei s-au supra-încredințat, și alții depind de ei să-și mențină concentrarea și comportamentul curent. Și așa conflictul interior crește. Dacă o persoană și-a început călătoria căutând într-adevăr curentul mai adânc al vieții ei, aceste greșeli ar deveni mult mai rare și mai dificile de făcut.

Așa că în final oamenii ratează randevuurile lor. Chiar dacă sunt foarte realizați în viață și au atins ceea ce valorizează cultura, ei se vor simți necorespunzător. Ei vor simți un sentiment de eșec, un sentiment de remușcare. Nu poți schimba asta prin dialog sau prin terapie sau prin ce îți spui ție însuți pentru că natura ta mai profundă e natura ta mai profundă. Și pentru că ai un scop mai mare în viață care îți este inerent și intrinsec, tu chiar nu poți schimba asta. Orientarea mai adâncă pe care acesta o creează în tine este ceva ce nu poți elucida sau nega fără a genera conflict și confuzie crescânde înăuntrul tău.

Și nu este îndeajuns să crezi în Dumnezeu sau să-l preaslăvești pe Dumnezeu. Căci dacă tu nu poți urma ceea ce Dumnezeu ți-a dat să urmezi, dacă nu poți urma Cunoașterea mai adâncă pe care Dumnezeu a pus-o în interiorul tău să te îndrume, atunci rugăciunile tale și prostrația ta nu sunt autentice în mod real. Poți să-i ceri lui Dumnezeu favoruri, poți să-i ceri lui Dumnezeu să te salveze din dilemele tale mari și mici, dar cumva tu nu ai reușit niciodată randevuul tău cu Dumnezeu. Randevuul tău cu Dumnezeu este randevuul tău către Cunoașterea din interiorul tău, căci acolo este locul în care Dumnezeu vorbește cu tine. Acolo este locul în care te reconectezi cu Sursa vieții tale.

Totuși problema există fie că ești religios sau nu. Aici religia însăși poate masca o frustrare mai adâncă și lipsă de împlinire. Credința în învățăturile religioase, principiile religioase sau convingerile religioase pot masca și să pară că înlocuiesc responsabilitatea fundamentală pe care o ai de a răspunde la puterea și prezența Cunoașterii în interiorul tău. Dacă tu nu răspunzi la această putere și prezență, vei deveni un sclav al altor forțe, și sentimentul tău de libertate și sentimentul tău de bunăstare și împlinire vor stagna și vor păli cu toate.

În definitiv asta e o întrebare despre însăși Separația. Aceia care cred că Separația este reală si că ei chiar pot să se împlinească pe sine prin ideile lor, convingerile lor și ambițiile lor, nu recunosc că ei încă au o relație fundamentală cu Dumnezeu, cu Creatorul tuturor formelor de viață. Poți să dezbați încontinuu împotriva acestei relații și al acestui sentiment de scop, dar nu o poți eradica. Va merge cu tine oriunde mergi. Nu poți să te scuturi de ea niciodată pentru că nu poți niciodată să te separi într-adevăr de Dumnezeu. Nu poți niciodată să te separi într-adevăr de viață.

Deci cu cât ești mai încăpățânat, cu atât mai mult încerci să îți satisfaci nevoile interioare prin activități exterioare și cu cât te trădezi căutărilor tale, hobby-urilor tale și ambițiilor tale, cu atât mai mult te fortifici pe tine însuți împotriva acestui randevu fundamental pe care îl ai cu Cunoașterea dinăuntrul tău.

Aici nu poți face o înțelegere. Tu nu te poți târgui cu Dumnezeu și să spui, ”Ei bine, voi da puțin din viața mea către ce vrei tu, dacă eu pot obține ceea ce vreau eu”. Nu există târguială aici. Tu nu te poți târgui cu Domnul Universului. Tu nu te poți târgui cu puterea Cunoașterii dinăuntrul tău. Oamenii care gândesc în acest fel gândesc că atât Dumnezeu cât și Cunoașterea sunt cumva resurse pentru folosul lor personal, pentru a fi solicitate când este nevoie, pentru a fi folosite când e nevoie, ca și când ai suna la departamentul de poliție sau la pompieri dacă ai avea o problemă.

Ăsta e un calcul greșit atât de grosolan. Este tragic în consecințele lui pentru că oamenii sfârșesc prețuind ce are puțină sau nicio valoare, și ratând ceea ce are valoare decisivă. Ei aleg oameni care vor fortifica convingerile lor și care par să sprijine convingerile lor. Așa că până și aici relațiile lor lucrează împotriva lor.

Tu nu poți anula faptul că ai fost trimis aici pentru un scop mai mare. Ai putea crede că este o violare a liberului tău arbitru, dar liberul arbitru este doar un dar oferit ție ca tu să poți descoperi ce este realmente adevărat și important înăuntrul tău, și ca tu să poți face această descoperire pe cont propriu fără să-ți fie forțată de vreo putere externă mai mare. Persoanele care cred în Separație găsesc acest lucru neatrăgător. Ei cred că le încalcă libertatea. Ei cred că este un fel de dictatură divină în Univers. Ei văd asta ca pe o impunere și nu ca pe darul izbăvirii care chiar este.

Așa că sunt probleme fundamentale în abordarea oamenilor. Dar în ultimă instanță întrebarea este, poți să-ți reușești randevuurile reale cu Cunoașterea și cu aceia care sunt aici să fie o parte a unui scop mai mare care se ivește în viața ta? Asta este la ce vei reflecta odată ce părăsești această viață și te întorci la familia ta spirituală, grupul tău de studiu. Ei nu vor fi interesați de hobby-urile și fascinațiile tale. Ei nu vor fi interesați de tragediile sau de greșelile tale, romanțele tale pierdute sau aventurile tale economice eșuate. Ei nu vor fi interesați de psihopatologia ta, sau de trăsăturile unice ale personalității tale precedente. Ei vor fi interesați doar dacă ai realizat randevuurile sacre cu Cunoașterea și cu ceilalți care au fost trimiși să te întâlnească. Ei se vor uita la tine și vor spune, ”Ai avut succes?” Și nu vei putea denatura adevărul pentru ei, căci dincolo de lume, decepția în relație este aproape imposibilă.

Asta e tot ceea ce va conta. Vasta majoritate a lucrurilor care sunt importante pentru tine acum sau care te preocupă acum nu vor mai conta în final. Ei vor întreba, ”Ți-ai realizat randevuurile? Ai îndeplinit ce ai fost trimis în lume să îndeplinești?” Și tu va trebui să le spui adevărul pentru ca va fi de la sine înțeles de toată lumea. Și din acea poziție, vei putea să vezi clar, fără distorsiune.

Și ce poți face atunci, decât să te întorci și să încerci din nou. Nu există ”ziua judecății”, unde dacă ai eșuat într-o viață te duci în iad etern. Asta este o simplă invenție umană. Dar consecințele de a nu-ți găsi scopul și încercând să trăiești fără el sunt foarte reale și sunt evidente în fiecare zi în gândirea ta, în purtarea ta, comportamentul tău și experiența ta. Fără acest scop, trăiești un fel de iad – un iad care este frumos, dar un iad unde nu poți fi niciodată fericit, unde nu ești niciodată cu adevărat liniștit cu tine însuți pentru că tu nu ai onorat natura ta mai profundă.

Cunoașterea este aici să-ți miște viața într-o direcție specifică, dar dacă tu nu mergi în acea direcție, sau nu ai mers în acea direcție, există disconfort. Dar acest disconfort nu cere negare sau evitare. Cere recunoaștere și rezoluție. De aceea Dumnezeu nu condamnă. Dumnezeu doar atrage și întrebuințează. Întreaga noțiune de iad este tentativa omenirii de a-i pedepsi pe aceia pe care nu-i poate accepta, și de a-l folosi pe Dumnezeu ca pe răzbunătorul. Este pentru a pretinde răzbunare. Este o unealtă a intelectului pentru a pedepsi alte intelecte, sau să le forțeze să creadă, să-i silească să creadă în acceptare și consens.

Tu ai un randevu sacru cu Cunoașterea prin intermediul unui set de întâlniri care vor altera cursul vieții tale și îți vor dezvălui o natură mai profundă și o realitate mai profundă care merge dincolo de ideile tale despre tine însuți, personalitatea ta și istoria ta personală – o recunoaștere care este dincolo de tărâmul și atingerea intelectului.

Apoi ai un randevu cu alți indivizi. Unele dintre ele vor fi foarte scurte, cu aceia care vin în viața ta să-ți reamintească de ceva, să te învețe ceva sau să vorbească cu ceva adânc în interiorul tău care are nevoie să fie reîmprospătat și reînnoit.

Apoi ai un randevu cu aceia care vor prelua o poziție mai mare în viața ta, care sunt aici să servească o capacitate mai mare pe care ei abia încep s-o recunoască înăuntrul lor. Aceia care reușesc acest randevu vor juca un rol atât de mare în viața ta și va fi în contrast cu fiecare altă relație pe care ai încercat să o stabilești pentru tine însuți.

Dacă poți să-i întâlnești pe acești indivizi, va face toată diferența pentru tine, și vei realiza că ceea ce ai încercat să urmărești este foarte real și că tu nu vei face această călătorie singur. Să urci pe acest munte – mai ales pe măsură ce ajungi în locurile lui mai abrupte – vei avea nevoie de o companie măreață. Poate una dintre aceste persoane va fi soțul tău sau soția ta. Poate va fi o persoană care îți împărtășește lucrarea mai mare. Poate va fi un învățător care e aici să te încurajeze să continui și să tot continui. Poate fi chiar unul dintre copii tăi, care cumva recunoaște natura ta mai profundă și a cărui viață este unită cu a ta în exprimarea a ceva unic și important în lume.

Relația poate lua multe forme diferite. Dar dacă reușești acest randevu, va fi evident că relația ta este într-adevăr despre altceva, dincolo de parametrii normali ai relațiilor umane. Vorbește cu ceva mai adânc și mai mare. Este misterios. Are un conținut mai sacru și mai profund. Este ceva ce există dincolo de tărâmul intelectului, deci sfidează definița. Cuvintele tale și tentativele tale de a descrie asta pot fi doar aproximări. Acestea sunt relații sfinte, sfinte în scopul lor și în natura lor mai adâncă.

Asta nu înseamnă în randevuuri că toată lumea va înțelege de ce sunt împreună. Poate că această înțelegere va fi foarte parțială. Dar va fi un sentiment de o mai mare conexiune. Și această conexiune mai mare chiar nu este despre trecut atât cât este despre prezent și viitor.

Odată ce randevuul s-a produs la acest nivel, nu există nicio garanție de succes pentru că tot trebuie să te confrunți cu propria ta condiționare socială, propria ta natură lumească și cu toate problemele implicate în stabilirea ta și menținerea ta în viață. Randevuul nu este punctul final, dar începutul și o inițiere a stadiului următor al vieții tale.

Aici marea povară pe care ai purtat-o pentru atât de mult timp începe să găsească expresie în viața ta și în aceste relații în special, și te simți recunoscător și ușurat. Te simți reînnoit și reasigurat că tu chiar urmezi ceva important, că nu te induci singur în eroare și că într-adevăr este o putere mai mare și o realitate mai mare pentru viața ta. Aceste relații vor fi o mărturie pentru asta. Ele vor fi martore la asta. Misterul va fi cu voi și între voi – un mister pe care nu-l puteți defini, dar pe care trebuie să învățați să vă bazați și să-l valorizați mai presus de toate lucrurile.

Relația ta cu Dumnezeu va fi mereu misterioasă. Nu o poți limita niciodată în cadrul unui set de convingeri, principii sau a unei învățături. Asta inseamnă să o pui într-un mormânt. Este întotdeauna în viață și dinamică. Îți iluminează mereu viața și te atrage înspre anumite lucruri și departe de alte lucruri, ca un far măreț atrăgându-te acasă – afară din Separație, afară din iadul izolării tale, afară din conflictele de nerezolvat din trecut, afară din adicție, afară din fantezie, afară din seducție, afară din vină și afară din eșec.

Este un lucru interesant că aceia care răspund la asta și care reușesc randevuurile sacre sunt persoane care au eșuat să se împlinească pe sine în lume. Și ei probabil vor simți că sunt ratați. Au ratat să obțină romantism sau bogăție îndeajuns de mult. Sau ei au obținut aceste lucruri, dar le-au găsit ca fiind în lipsă și insuficiente nevoilor lor. Așa că există un sentiment de eșec și deziluzie. Dar acest eșec și această deziluzie sunt importante. În timp ce toti ceilalți ar putea să evite eșecul și deziluzia, aceste două lucruri pregătesc individul să recunoască o realitate mai adâncă în el însuși.

Dacă ați eșuat să vă realizați randevuurile, mai târziu în viață, dacă faceți această descoperire, există o a doua izbăvire. Și aceea e să oferiți altora – să vă împărțiți averea, să vă împărțiți timpul și să împărțiți orice puteți în serviciul de a întâlni nevoi reale atât ale oamenilor cât și ale naturii din jurul vostru. Asta este a doua izbăvire. Nu este la fel de puternică și nu vă împlinește precum prima, dar este semnificativă și va fi eficace. Aceia care au fost conduși prin toată viața lor se pot afla la sfârșit cu oportunitatea de a oferi, să fie binefăcători – binefăcători cu avuție, dacă au avuție; binefăcători ai timpului, dacă au timp; binefăcători ai îngrijirii, dacă ei au forța să facă asta. Așa că există o a doua izbăvire.

Dar ce este important, mai ales pentru persoanele mai tinere sau persoanele la vârsta mijlocie, este să se concentreze pe marile randevuuri sacre – să se roage pentru ele, să ceară pentru ele, să spună Universului, ”Orice este necesar pentru mine să realizez randevuurile, trebuie să reușesc randevuurile. Trebuie să cunosc acest scop mai mare care trăiește înăuntrul meu.”

Dacă ești ambivalent în privința lui, dacă îți e prea frică de el, dacă ești prea mult în conflict în privința lui, nu vei realiza randevuurile. Așa că trebuie să alegi ce vei valoriza. Și dacă ai dobândit îndeajuns de multă înțelepciune în viață – prin succes și prin eșec, prin realizare și prin dezamăgire – vei ști cum să faci alegerea corectă. Vei vedea că lumea îți poate oferi plăcere și tristețe, dar nu împlinire. Aceea trebuie să vină din altă parte, de la o Realitate Mai Mare în Univers și o Realitate Mai Mare care trăiește înăuntrul tău, înăuntrul Cunoașterii tale.

Există un motiv pentru care cauți în relații, dar nu este după plăcere, bogăție sau ambiție. Este pentru un motiv mai adânc. Și deși ai putea avea multe eșecuri în relație, tu nu vei renunța niciodată pentru că tu urmărești să realizezi randevuurile sacre care te așteaptă și care sunt necesare pentru tine și pentru împlinirea și succesul vieții tale.